Iertati-ma ca nu inteleg, ba gasesc si vina, dar cum sa pleci privirea
cand vorbesti de tara ta?!
Neamul asta n-a-nceput si nici nu se termina
cu nici unul dintre noi. Sa nu confundam deprinderile, atitudinea,
situatiile cu tara si ce-ar trebui sa reprezinte pentru fiecare dintre
noi.
Cum sa pleci privirea cand vorbesti de tara ta?!
E ca si cum ajuns in varful piramidei personale ori macar pe drum, langa
oameni si situatii la fel de durabile precum baloanele de sapun, in
mijlocul unui dans prea fericit, navalnic, printre vise si dorinte
ravnite si-mplinite, inconjurat de personaje care mai sus, care mai cu
straie de sarbatoare... Iti zaresti prin multime parintii! Sarmani,
incaruntiti, plapanzi, prea batrani, prea vechi si murdari, fara
deprinderi elegante si gusturi alese.. si las, si temator ca-ti zboara
visul, iti pleci si-ascunzi privirea si sufletul de radacinile de
care-atarni...
Cum sa pleci privirea cand vorbesti de tara ta?!
No comments:
Post a Comment