Mi-e dor de
oameni. Mi-e dor de frumos, de milă şi
gingăşie.
Mi-e dor de mâini
întinse şi braţe deschise.
Mi-e dor de vorbe
calde şi minţi paşnice.
Mi-e dor să fim
sinceri şi să nu se profite de asta.
Mi-e dor să fim
toţi şi nu unii sau alţii.
Mi-e dor de
tăcerea dintre noi, de bucuria dimpreună.
Mi-e dor să
cotrobăim prin sufletele celor din jur, să luăm ce ne foloseşte şi să le dăm ce
le trebuieşte.
Mi-e dor s-avem
grijă de copii împreună, să le mângâiem frunţile, să le sărutăm ochii şi să-i
cuprindem cu braţele. Mi-e dor să nu-i folosim în războaiele dintre noi.
Mi-e dor să ne
iubim doi câte doi...mereu doar doi...şi să rămânem aşa.
Mi-e dor să visez...şi
să se-ntâmple.
Mi-e dor să
ne-amintim că suntem...
Şi nu va fi mereu
aşa.
No comments:
Post a Comment