Dacă n-aş fi scris asta, probabil că încă m-aş mai zbate ca un peşte
nefericit în năvod ori aş da din aripi ca o vrabie în nisip…
Am citit şi recitit deunăzi replicile, pfiu!, de-a dreptul
frustrato-ofensate…ce mai! De mâţă călcată adânc pe coadă, vis-à-vis de
replica un pic nefericită, întrucât necesita unele completări, zic eu,
legate de condiţia aproape sine qua non a unui viitor preşedinte de
Românie, despre a avea sau a nu avea copii!
Vă asigur cu onoare, şi cine mă ştie aproape că ştie şi ce spun, că
nu-s nici pe departe vreo simpatizantă a cuiva, ba m-apucă chiar plânsul
când văd înşiraţi aceiaşi oameni prinşi de-atâtea ori într-o horă la
care, noi, simplii ăştia de pe margine, am privit de-atâtea ori
neputincioşi, cu dezgust şi fără vreo urmă de speranţă. Acum mă simt ca
un porumbel rănit și călcat de de ăi din horă….
No comments:
Post a Comment