Surogat de iubire

De ce vii cu el? Nu stă acasă, nu-i place pe covor, în pat, pe masă şi sub masă?
De ce vii peste noi? E-ngrămădeală mare-aici, e râs şi voie bună, alergăm, ţipăm, ne pocnim şi răţoim între noi… suntem veseli, sinceri, nebuni şi buni, suntem copii!
Te-nţeleg că ai remuşcări că multinaţionala te vrea… prea mult te vrea… nici concediu poate nu-ţi dă şi nici voie acasă… apoi, poate nici nu vrei, că-s “răi”, ţipă, se zgârie, mănâncă, se ceartă, plâng cu motiv şi de multe ori fără…vor în braţe… toţi o dată chiar… uff, ce să vezi, chiar în ale tale! N-adoarme singur, vrea poveşti, vorbeşte-ntruna şi bateriile nu se consumă şi nici buton de OFF nu are!
E greu, nu?! Te cred. Poate-ai uitat să-ţi iei pastila sau te-a-nşelat calendarul…
Nu mai contează… de iubit, îl iubeşti sigur şi-l preţuieşti. E frumos, curat, sănătos şi, cel mai important, e-al tău!
Şi bine-îmbrăcat! Ce frumos îşi umple cu nisip pantofiorii de firmă…iar bluziţa bio tocmai şi-a agăţat-o-n gard! Dar nu-i bai, sunt convins că te repezi să-i iei alta…doar aici, la noi în parc, la îngrămădeală, ţipete şi zumzete, e un soi de catwalk al puilor de om…

 (Continuarea, pe Catchy.ro)