July 31, 2014

“Norocul meu c-a mai adus Dumnezeu nişte lemne pe lângă mine…”

salvatori  Apă multă… puhoi… lume multă… puhoi… unii plâng, alţii se roagă şi mult mai mulţi se roagă şi plâng.
  Se roagă şi plâng pentru case, pentru hrană, pentru ce-au avut, pentru ce-au pierdut, pentru ce-ar fi putut să aibă şi nu mai au, pentru un ajutor cerut.
  Alţii firesc de implicaţi, mânaţi fie de respectul pentru meseria lor, fie de respectul pentru viaţa lor şi-a altora, îşi pun vieţile drept barcă şi mâinile şi le-ntind pentru a-i salva pe cei pierduţi prin apa devenită, paradoxal, blestem… 
    

July 25, 2014

8.40...

  Tu dormi, zana mica din povestile mele...si nu stii ca mama te priveste si se umple de tine...erai mica, mica, incruntat-suparata  si pufoasa, am supravietuit sa-ti aud glasul mic, nestavilit de circulara de cordon si sa-ti sarut fruntea calda, incretita si pufoasa...era 8.40 si-o dimineata racoroasa , usor innorata cam asa cum e azi...
   Te-ai cuibarit langa pieptul si sufletul meu...si n-ai cerut nimic...doar sa stai...si-ai stat...si te-am privit...mi s-a parut ca ne stim demult, desi nu ne-am vazut niciodata si nici chipul tau nu reusisem sa-l conturez...parca nu gaseam nimic sa-ti spun, nimic sa-ti povestesc...tu le stiai pe toate...cand ne-am ridicat amandoua sa-l luam pe Dudu in brate dupa ce cazuse de pe tobogan, cand te trezeai o data cu mine, de fiecare data, sa-l ascultam cum respira sub bandajul ce-i sprijinea clavicula franta, cand auscultam impreuna plamanii unor batrani la 3 dimineata si cand alergam afara de teama radiatiilor din camera de garda...cand imi sarea inima din piept alergand pe scari..gandindu-ma ce ma asteapta la etajul urmator...mereu ai fost cu mine, si-ai stat, si-ai inteles...si m-am rugat...mereu sa fii bine si din toate sa nu patesti nimic..ci sa devii puternica...si esti, zana mea mica! Ca o femeie! Si suparata uneori, si dulce si echilibrata...

July 21, 2014

Revolta!

   Eu de pe-aici nu sunt...sau cel putin nu mi se pare, mereu am dubii dar vine cate-o zi cand ma loveste...drept in frunte..si-ncep sa mi-aduc aminte de rudele de pe planete mai putin albastre. Caci unde altundeva atata bun -simt pana la prostie si lasa ca mai bine-ti vezi de treaba ta decat sa-mi complic zilele si noptile cu planuri ofensive si cuvinte platitoare de polite.
    Nu-s multe situatii ..ca ma feresc..sau mai bine zis ma fereste Dumnezeu caruia i-o fi mila de prostia mea, dara asa -mi vine cate-o data sa dau cu vorbele de perete si sa-i zgudui in constiinta pe ai fara de ea...da-mi trece...cand vine vorba de mine... ca -mi gestionez eu vartejul din suflet si-mi echilibrez mintea ca o papusa pe sarma...