October 31, 2013

D-ALE MELE...CU MULT DRAG!

   Aseara a fost una dintre serile in care nu-mi mai amintesc pe ce parte m-am culcat! Habar n-am daca are vreo treaba cu patologia, sincer nici nu prea imi pasa si asta cred ca-i destul de sanatos pentru mintea mea...dar am unele chestii pe care le exersez...un soi de "barometru" al oboselii. De exemplu sa-mi aduc aminte pe ce parte ma culc ...cert este ca dupa ce mi-am luat ramas-bun pe ziua de ieri de la omul muncitor...am pornit cale lunga ...vreo 3 metri spre dormitor..si d-aici se rupe firul...probabil ca pe drum am adormit...bine zic c-am nimerit patul. Asta intre noi fie vorba n-as avea cum sa-l ratez...de cand am puii am capatat un simt al pernei si-al patului...numai ele ma evita constant:) Judecand dupa amnezia existenta as putea spune ca nivelul calculat, e ceva mai ridicat decat in seara cand in loc de pasta de dinti am pus gel de curatare a fetei pe periuta... Stiu ca m-am trezit la 5:55..asta-i de bine...intrucat puii mei n-au treaba cu chestiile lumesti: ora de vara/ora de iarna...ce-i aia?!...pai cam asa zic si eu...s-au pus astia sa ne-ncurce si sa ne dea iluzia ca dormim mai mult, peste cap... S-apoi ca sa fie meniul complet ma uit dis de dimi in oglinda si-mi dau seama...bine ca-mi dau seama zic...ca-mi sta parul ca o matura! Asta-i aproape cel mai grav lucru personal ce mi se poate intampla...cu toate astea imi prind "matura" din dotare si-mi incep ziua cu gandul obsedant ca rezolv eu "matura" mai tarziu...dar n-am mai avut timp..caci am zis sa profit de cateva raze de soare si s-o scot pe zana mica de la noi de-acasa la plimbare...si vant...si taman bine ca mi-a mai ciufulit "matura". Si cum ma plimbam eu agale si mandra cu buburuza adormita in brate ma-ntalnesc c-o vecina cel putin octogenara, care cand s-apropie iar eu dau s-o salut respectuos...zice aproape apoteotic: "Ma iertati, dumneavoastra erati?!... chiar ma intrebam cine-i fetita cu papusa in brate?!" O, Doamne, zic in gand...zambesc de fapt cum stiu eu mai bine...de la "matura" mi se trage?! 1,51m sa fie de vina?!...nooo siguuuur tineretea mea...va pup, cu drag.

October 25, 2013

3 LUNI DE FETITA!

   N-am crezut c-o sa te am si nici nu mai speram... Iar povestea incepe asa: in ziua in care mi s-a zis ca nu esti tu am cumparat o rochita pentru Karina, verisoara ta mai mica...am ales-o cu drag ca si cum ar fi fost pentru tine, am ajuns acasa si cu dor de nicaieri am mangaiat materialul moale si mi-am spus, asta e nu voi face si codite...magulindu-ma intr-un fel fals ca-s eu asa de puternica incat nu va fi nevoie sa-mi arat "sensibilitatile" si sa vorbesc despre sufletul meu in viata asta...si voi ramane permanent o "dura si pretentioasa mama"... de baieti. Au urmat cateva saptamani de planuri, cautari si intrebari, indoieli: aveam deja un mic mascul feroce pe care-l iubeam cat...cat nu exista unitate de masura...caci numai ceva pe lumea asta e fara masura...tot ce simt eu pentru voi...apoi o dupa-amiaza placuta in care l-am luat cu drag pe Vlad de la gradi impreuna cu tati cu promisiunea ferma ca azi isi va vedea FRATIORUL... Siiii bebelusul e....FETITA! asa ai aparut tu, zana mea mica din povesti!..iar eu era sa cad de pe masa de echografie si 2 zile am fost aproape muta. E aproape lipsit de sens sa-ti spun, probabil cand ai ajuns sa citesti randurile mamei tale deja simti cat te iubeste tata, cum au inceput sa-i sclipeasca ochii de bucurie, sa sune in continuu pe cine apuca si sa anunte neasteptata si fericita rasturnare de situatie! Iar Duti si-a luat in serios rolul de frate mai mare din secunda aia si de-atunci te-a tot asteptat si asteptat si intrebat...pana cand intr-un final a avut ocazia sa-ti spuna copilareste de sincer si cald cu manuta lui ferma de baiat zdravan dospit, pe inimioara mica: "SARIII, STII CAT AM ASTEPTAT EU SA IESI DE LA MAMI DIN BURTICA?! ABIA AM ASTEPTAT SA TE VAD..MI-E DRAG DE TINE..." Iar eu, zana mea mica din povesti, eram...da stiu nu-ti vine sa crezi acum ca ma cunosti...dar, da am fost muta. Pe mine minunile ma lasa fara grai, bucuria nu mi-o strig..o traiesc...iar cand primesc ce am nevoie desi nu indraznesc sa cer...nu pot fi altfel decat muta. Pentru ca aproape tot ce sunt, ce am si fac e cu destula truda, rabdare si-asteptari...dar e nimic fata de ce am primit fara sa cer, sa strig, s-astept...cineva acolo sus ne iubeste atat de mult...