UNEORI NU MERGE...SI ASA!

   Sunt intr-o pauza de gospodarit...dar nu de gandit...ma intretin... c-am citit eu  ca , pe langa alte activitati recreative alunga Alzheimer-ul.

  Si tot ce-mi vine-n minte si-n suflet aproape ca un lait motiv al existentei mele  e ca uneori...de cele mai multe ori blandetea, rabdarea, bunul simt...mai exact "VAZUTUL MEU DE TREABA" e perceput ca " lasa ca cu (cacofonie intentionata!) dumneaei...MERGE SI ASA!" Si ce-i mai rau aproape , cred...e ca-mi educ si puiul mai rasarit de ani sa fie cum zisei...bland, rabdator, tolerant si cu bun-simt c-am vazut eu ca parca pui capul linistit pe perna cand n-ai nimic sa-ti reprosezi sufleteste si zilele trec mai frumos si cald cand rezisti tentatiei mamiferiene...de-a fi ca EI.

   Pentru ca din pacate puiul meu exista  EI..care-s cotati ca specie umana si ce sa vezi nu-s pe cale de disparitie...ci se-nmultesc, si pentru ca nu cunosc ce-i tacerea, o confunda cu prostia si pentru ca nu stiu ce-i rabdarea o confunda cu prostia, si pentru ca nu stiu ce-i toleranta o confunda cu prostia si pentru ca n-au bun-simt cred ca nici nu exista si pentru ca EI si-au uitat sufletul cred ca nici noi nu-l avem...

  Aproape ai sa crezi ca, mama ta, cea pe care cu sufletul tau mic spui c-o iubesti in fiecare dimineata cand te trezesti...a devenit brusc antisociala...sunt doar normala....

   Vreau sa stii ca bucuria mea cea mare ar fi sa stiu c-ai sa fii asa cum sufletul meu simte ca esti: bun, rabdator si cu simtul locului tau, as vrea sa poti privi in tine si sa nu vrei s-arunci nimic, s-aduni pe langa tine doar ce-ti seamana, sa-i ajuti pe ceilalti sa-ti semene si din cand in cand...sa nu-ti mai taca sufletul...sa spui frumos si bland ce vrei, cum vrei si cand vrei.