Of Doamne...degeaba-s mare...desteapta si frumoasa...credeam pe vremuri :), ca nu-s deloc inteleapta: cel putin, nu atat cat un baietel de 4 ani preocupat sa creasca prea repede si sa atinga standardele fizice ale tatalui...ce nu stie micul om, e ca el detine ceva ce noi ori nu am avut...ori am pierdut. Si ce nu stie el..e ca privindu-l, ascultandu-l cu atentie..noi ar trebui sa ne facem mici...mici de tot...
IERI ORA 20:15
EL: Mami, esti o printesica! O printesa mica..
EU: Daaa, mami...o printesa obosita...
EL: Eeee...asa-s cateodata printesele!
AZI ORA 8:00 in drum spre grad... EL: o sa-mi fie drag de tine...ieri toata gradinita m-am gandit la tine :)
Of Doamne..complimente, intelegere, afectiune sincera si umor..toate la pachet..si fara ca el sa stie...certitudine si multa putere sa continui!
PS1: pe tatal lui trebuie sa-l inscriu la cursuri de atata deschidere si sinceritate...doritorii sa apeleze la Vlad! :)
PS2: sper sa gasesc calea de-al pastra asa...mi-as dori sa bucure inca o printesa peste vreo 20 de ani..:)
CU DRAG...
No comments:
Post a Comment